Syene Centrul pentru educatie
08.04.2020 Centrul Syene pentru Educație a participat la dezbaterea publică organizată de Ministerul Justiției cu tema proiectului de lege privind protecția avertizorilor în interes public. Proiectul de lege și-a propus să transpună Directiva(UE) 2019/1937 a Parlamentului European și a Consiliului privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii.
Abordarea propusă de Directivă implică o schimbare de mentalitate la nivel social. Avertizorii sunt persoane care, într-un context profesional, au cunoștință și raportează încălcări ale legii și abuzul de putere. Din păcate, România este încă țara abuzului de putere, atât în sectorul public, cât și în sectorul privat, iar frica de a raporta încălcările legi este menținută printr-un sistem disciplinar și administrativ obișnuit să retalieze împotriva avertizorilor (exemplu recent aici).
Avertizarea în interes public nu înseamnă raportarea vieții intime a colegilor de serviciu, cine cu cine e prieten, cu cine se întâlnește, ce radio ascultă sau care sunt opiniile politice ale colegei sau colegul. Trebuie să facem o distincție între poliția politică și instituția europeană a avertizării în interes public.
Având drept obiectiv încurajarea și protecția avertizării în interes public, am propus 7 modificări Ministerului Justiției. Modificările propuse pot fi consultate sub forma amendamentelor aici.
1. De la intrarea în vigoare a Legii nr. 571/2004, avertizorii au câștigat dreptul de a se adresa canalului de raportare în care au încredere. Astfel, am propus respectarea clauzei de menținere a nivelului de protecție din Directivă și păstrarea posibilității de raportare alternativă sau cumulativă prin toate canalele de raportare. Avertizorii vor raporta întâi prin canalul intern de raportare al organizației din care fac parte în momentul în care simt că respectivul canal intern este de încredere, când simt că organizațiile fac eforturi să protejeze avertizarea prin canalele interne. Canalele interne trebuie să își câștige încrederea angajaților. Legiferarea obligativității utilizării canalului intern descurajează avertizarea și contribuie la promovarea unui climat organizațional lipsit de integritate. Competiția între canalele de raportare pentru primirea unei avertizări în interes public asigură cea mai bună protecție.
2. Dreptul la raportare anonimă. Avertizorii, cel puțin în România, au toate motivele să se teamă de represalii. Dacă organizațiile nu vor asigura anonimatul, cu singuranță presa o va face în baza principiului nedivulgării surselor. Așadar, sub iluzia că protejăm organizațiile de raportarea anonimă, îi împingem, de fapt, pe avertizori spre divulgarea publică. În final, nu protejăm nici organizațiile, nici avertizorii, ci alimentăm percepția că, în România, nu se mișcă nimic fără presiune publică. Raportarea anonimă este cea mai bună metodă prin care organizațiile își îmbunătățesc funcționarea internă. Raportarea anonimă este o metodă care oferă confort atât avertizorului, cât și organizației, și servește astfel interesul public.
3. Calitatea și previzibilitatea textului legal. Orice referire la conflictele interpersonale nu face decât să mute atenția de la obiectul sesizării la persoana avertizorului și motivația acestuia. Orice persoană vizată de o raportare se va folosi de argumentul că există un conflict inter-personal sau va transforma raportarea într-un conflict inter-personal pentru a putea exercita presiuni și represalii împotriva avertizorului.
4. Trebuie asigurată protecție adecvată avertizorilor în timpul cercetării disciplinare. Cercetarea disciplinară este vârful de lance al represaliior. Legea trebuie să stabilească criteriile pe baza cărora putem judecata o situație ca fiind una de represalii. În plus, am solicitat suspendarea cercetării disciplinare a avertizorului pentru alte fapte sau pentru actul de avertizare până la finalizarea pe fond a cercetării avertizării acestuia.
5. Am solicitat ca legea de transpunere să prevadă în mod expres obligația consultării angajaților în construirea canalelor interne de raportare pentru a dezvolta încrederea în acestea.
6. Am solicitat ca legea de transpunere să prevadă în mod expres obligația autorităților publice de a dezvolta campanii și proiecte de informare publică privind avertizarea în interes public.
7. Am propus recompensarea financiară a avertizorilor în cazul în care avertizarea a condus la recuperarea de prejudicii de către stat. Considerăm că recompensarea nu poate fi una automată, administrativă, ci trebuie trecută prin filtrul unei instanțe, în funcție de meritele și circumstanțele fiecărui caz în parte. Recompensa financiară nu trebuie să fie motivul avertizării, ci recunoașterea publică a valorii respectivei avertizări și a serviciului pe care respectiva avertizare l-a adus interesului public. Prin recompensare se transmite societății mesajul că abuzul de putere și încălcarea legii nu sunt tolerate.
În concluzie, forma actuală a proiectului de lege nu poate fi asumată de către Guvern întrucât nu întrunește așteptările factorilor interesați și standardele de calitate a legiferării. În cadrul dezbaterii, am propus că, în baza celor 7 principii de mai sus, Ministerul Justiției să constituie un grup de lucru la nivel de experți din partea instituțiilor publice și societății civile, care să armonizeze chestiunile tehnice și să propună o variantă îmbunătățită a proiectului de lege. Importantă este calitatea legii, termenul de transpunere putând fi prelungit la solicitarea României.
Centrul Syene pentru Educație face parte din rețeaua CivicAIP. Scopul Rețelei este promovarea avertizării în interes public în România ca modalitate fundamentală de asigurarea a unui climat de lucru responsabil, caracterizat de integritate și lipsa oricărui abuz și discriminări, în organizațiile publice și private.
